 PuffyMembruDin: Tragu secuiesc
Postari: 353
|
|
System controller – tipul de răspuns al sistemului este critic pentru calculatoarele din ziua de astăzi, deoarece toate componentele trebuie să se sincronizeze perfect. Un semnal este înmulţit sau împărţit pentru a determina frecvenţa componentei cu care comunică. Pulsul sistemului este ţinut de catre system clock. Un oscilator produce un semnal cu care componentele de pe placa de bază se vor sincroniza Majoritatea chipset-urilor actuale au acest system clock programabil.
Tipuri de arhitecturi de microprocesoare
Luând drept criteriu: “tratarea instruţiunilor în cod pentru maşina de aplicaţii în curs de executare” găsim două tipuri de arhitecturi: Arhitectura CISC – implementează în decodorul de funcţii din UCC peste 400 de instrucţiuni. Instructiunile se descompun în microinstrucţiuni, iar o instrucţiune complexă se poate executa în unul sau mai multe instrucţiuni elementare, deci cu cât sunt mai multe instrucţiuni elementare, cu atât va fi mai lent microprocesorul.
Arhitectura RISC – implementează în decodorul de funcţii din UCC un set redus de instrucţiuni şi se optimizează funcţia pentru cea mai rapidă execuţie. De asemenea, instrucţiunile sunt în număr minim, lungime fixă, codificare intensă, des utilizate. Acest tip de arhitectură este cu 50-75% mai rapid decât CISC, permiţând prelucrarea paralele a mai multor aplicaţii.
4. MEMORIA
DEFINIŢIE
Memoria este o componentă hardware care preia, stochează şi redă date, atât cele folosite în mod curent la rularea unor aplicaţii cât şi cele de care vom avea nevoie mai târziu peste câteva zile, luni sau ani.
TIPURI DE MEMORIE. Într-un calculator există două tipuri de memorie: internă si externă., fiecare având un rol bine determinat.
4.1 Memoria internă
DEFINIŢIE: Memoria internă este o succesiune de locaţii (de memorie) care au asociat câte un număr numit adresă (de memorie).
Tipuri de memorie internă
i.Memoria RAM CMOS îşi menţine conţinutul după oprirea sistemului, fiind alimentată cu ajutorul unei baterii. Această memorie foloseşte pentru memorarea unor parametrii de sistem cum ar fi data si ora curentă, configuraţia sistemului, configuraţia memoriei etc.
ii.Memoria ROM: Este numită şi memoria internă permanentă deoarece programele care au fost scrise în ea sunt fixate definitiv. Această memorie este ideală pentru păstrarea BIOS-ului sau a informaţiilor primare despre configuraţia sistemului. În cadrul acestei categorii găsim PROM (Programmable ROM), EPROM (Eraseble Programmable ROM), EEPROM ( Electrically Erasable PROM) etc. În prezent, pentru BIOS sunt folosite memorii EEPROM, care pot fi şterse şi rescrise, ceea ce permite actualizarea foarte uşoară a informaţiilor.
iii.Memoria RAM este memoria la care accesul este permis atât pentru citire cât şi pentru scriere. Acest tip de memorie are următoarele caracteristici:
timpul de acces;
capacitatea de memorare;
tipul de memorie.
Această memorie lucrează împreună cu procesorul si are rolul de a stoca date şi programe care pot fi accesate rapid de catre procesor sau de alte dispozitive ale sistemului. Fizic, memoria este constituită din elemente care prezintă două stări stabile, adică două nivele de tensiune la ieşire sau două nivele magnetice.
Cele două stări stări stabile sunt reprezentate convenţional prin simbolurile 0 şi 1 denumite biţi sau cifre binare. Biţii se grupează cate 8 formând octeţi sau bytes, notat B. Pentru a măsura capacitatea de memorie se utilizează multiplii ai baitului şi anume: kilobaitul, megabaitul, gigabaitul.
Timpul de acces al memoriei se defineşte ca fiind intervalul de timp dintre momentul furnizării adresei de către procesor şi momentul obţinerii informaţiei de la acea adresă din memorie. RAM-ul poate fi SRAM (Static RAM) sau DRAM ( Dynamic RAM). Cipurile DRAM sunt mai lente decât cele SRAM, din cauza tehnologiei de fabricaţie. SRAM-ul este compus din tranzistori, iar schimbarea stării unui bit este o operaţie foarte rapidă.
SRAM – Foloseşte tot un sistem matricial de reţinere a datelor având linii şi coloane, dar este de 5-6 ori mai rapidă, de două ori mai scumpă şi de două ori mai voluminoasă decât DRAM. De asemenea, este o memorie volatilă dar nu necesită o reîmprospătare constantă. SRAM-ul foloseşte pentru fiecare celulă de memorie un circuit de tip flip-flop care permite sarcinii electrice “să curgă spre ieşire”. DRAM – Foloseşte condensatori pentru a păstra datele, condesatori ce au nevoie de reîncărcare periodică.
Viteza memoriei RAM este măsurată în ns (nano-secunde). Cu cât numărul de ns este mai mic, cu atât cipul este mai rapid. Cu ani în urmă, modulele de memorie aveau viteze de 120, 100 şi 80ns. În prezent, sunt folosite cipuri de 10 ns sau chiar mai rapide.
Tipul tradiţional de RAM este DRAM-ul (Dynamic RAM). La apariţia primelor PC-uri, viteza cipurilor DRAM era suficientă pentru a ţine pasul cu cei 4.77 MHz ai bus-ului 8086/8088 sau chiar cu mai rapidul 80286 (cu un bus de pâna la 12 MHz, care necesita memorii cu timp de acces de 80 ns). Odată cu apariţia procesorului 80386 au apărut viteze de ceas de 20, 25 sau 33 MHz, cu care cipurile DRAM existente nu au mai putut ţine pasul.
Tipuri constructive de memorii DRAM
-SIP – conectori în formă de pini. Dezavantaj: fragilitatea pinilor.
-SIMM – o posibilitate mai uşoară de upgrade, circuitele grupate pe o plăcuţă care poate fi uşor instalată sau dezinstalată în socluri speciale cu care este prevăzută placa de bază.
-Două formate: cu 30 sau cu 72 de poziţii de conectare.
-DIMM – circuite integrate situate pe ambele feţe, care pot fi de asemenea cu 30 sau cu 72 poziţii de conectare.
Un nou tip de memorie, de data aceasta mult mai performanta, si care există în folosinţă şi azi este memoria DIMM (Dual Inline Memory Module) de tip SDRAM (Synchronous Dynamic Random access Memory), ce funcţionează la 66, 100 sau 133 MHz si numără 168 de pini.
Ea poate fi instalată în orice slot de memorie, fără a ţine seama de perechi sau orice altceva. Memoria SDRAM este pe interfaţă paralelă şi are timpi de acces intre 10 si 8 ns. Memoria DDR-SDRAM (Double Data Rate) –este o memorie rapidă, folosită in calculatoarele moderne, având o arhitectrua FULL-DUPLEX. Memoria DDR are viteze la fel ca si cele ale memoriei SDRAM, insa înmulţite cu 2 (Double DR).
Poate fi instalată atît pe plăci de bază pentru procesoare INTEL cît si pe plăci de bază pentru procesoare AMD. Ea este de mai multe tipuri în functie de viteza de transfer a datelor între magistrala principală si cipurile de memorie. Astfel, există de exemplu module de memorie PC 1600 (contin cipuri DDR200), PC 2100 (DDR266), PC 2700 (DDR333) si PC 3200 (DDR400), unde numărul de după DDR indică frecvenţa la care funcţionează cipurile de memorie, iar numărul care intră în componenţa numelui modulelor indică lăţimea de bandă ("bandwidth" în MHz.
_______________________________________
Sunt Prietenos Si ala sa fiu mereu ! Ma puteti ajuta Cu un vot 
http://channel.webege.com/frag/frag.php?player=Puffy! Multumesc
|
|
